The lovely cousin şi altele
Ce-mi place când mă trezesc înainte să-mi sune ceasul.. şi, mai mult decât atât, ce-mi place când momentul trezirii apare cu vreo oră înainte de momentul în care ar trebui să mă trezesc.. presimt că azi o să fie o zi mişto.
Am fost aseară pe la the lovely cousin, la cină cum spuneam în postul anterior. Bineînţeles că “cina” s-a transformat în stat la poveşti în bucătărie la o cană cu vin fiert (cu scorţişoară, cuişoare, zahăr brun şi multă dragoste de la subsemnata, pentru că da, eu am fost autoarea – atât morală, cât şi de facto) şi o porţie de tiramisu. Şi cu ocazia asta, mi s-a făcut cadou şi tema de proiect vizavi de care stăteam cel mai mult în dubii, cu bibliografie completă şi recomandări, because the lovely cousin rocks that way 
În plus, azi dimineaţă (cum explicam şi ieri, prima chestie pe care o fac în dimineţile în care nu mă trezesc cu un scop imediat, e să-mi citesc feedurile şi mailurile) am văzut chestia asta de la 1000 Awesome Things (check it all out, e foarte foarte mişto) şi am rezonat într-un mare fel. Până vara trecută, mă bucuram să ajung înapoi în patul meu după două-trei nopţi dormite în cort sau la cabană pe munte şi mi se părea aşa o chestie extraordinară. Şi apoi, am plecat în Franţa. Şi, contrar opiniei publice, n-am plecat prea mult ca turist, cât mai mult ca voluntar. Şi..well, aveam paturi, dar saltelele erau subtiri si perne nu erau si basically aproape patru săptămâni am dormit în sacul de dormit şi am trăit din rucsac. Chestie pe care nici n-am băgat-o în seamă pentru că eram în fiecare seară atât de obosită încât mă prăbuşeam efectiv şi adormeam instantaneu. Şi apoi, a venit ultima noapte a sejurului pe care am dormit-o în Lyon, într-un Auberge de Jeunesse (recomand din toată inima, e 20 de euro pe noapte, e curat şi, da, veţi dormi în cameră cu alte 5-6 persoane, dar e locul perfect în care vă puteţi face prieteni – mă rog, asta dacă nu staţi o singură noapte şi vă culcaţi la ora 9 seara pentru că dimineaţă la 8 trebuie să fiţi în aeroport). Şi aici a venit revelaţia. Când m-am văzut într-un pat cu lenjerie curată şi albă, cu saltea adevărată, două perne şi pătură.. mi s-a părut aşa o chestie extraordinară şi cred că acolo am dormit cel mai bine în viaţa mea.
Cam asta-i. Azi (mai ales datorită faptului că mi s-a eliberat programul de seară într-un mod destul de neaşteptat şi nedorit) intru în work mode, pentru că până miercurea viitoare am de predat două proiecte. Mărişoare. Adică azi nu gătesc. Poate mâine. Mai ales că încă NU AM GĂSIT VARZĂ DE BRUXELLES. Cred că e o conspiraţie.
