Svastik Unleashed

Mi se pare că în ultima vreme am devint gourmetă. Gourmetă, nu gurmandă – cum făcea profesoara de franceză distincţia. Adică am chef de mâncat tot felul de chestii gustoase – iar uneori chiar am chef să le produc eu, în propria-mi bucătărie de care sunt foarte mândră pentru că, pe lângă faptul că are tirbuşon (!!), mai prezintă pe rafturi produse de genul făină, mălai, ulei, griş, orez pe de o parte şi sosuri de chilli, de soia, de maioneză şi chiar un borcan de muştar de Dijon (deşi încă regret faptul că am uitat s-o rog pe mama să-mi trimită muştar de Tecuci care se găseşte la magazinul comunal din satul Viişoara, comuna Alexandru cel Bun, dacă vă vine să credeţi). Prin urmare, sunt pusă pe fapte mari. Şi, preferabil, gustoase. Ieri dimineaţă, de exemplu, am făcut Tortilla Espanola. Reţeta este de pe GOOP (deşi îmi vine greu să cred că Gwyneth Palthrow ar mânca o chestie care este destul de nesănătoasă) şi e cam în modul următor:

Se iau: o cană şi jumătate de ulei de floarea-soarelui, două linguriţe de ulei de măsline (eu n-am ulei de măsline, pentru că am fost ameţită când l-am cumpărat, e ceva tot cu măsline, dar nu chiar, asta e), sare, trei ouă, trei-patru cartofi albi, o ceapă micuţă spre medie.

Se taie cartofii cubuleţe şi ceapa în semilune subţiri (fără lacrimi de data asta, ceea ce constituie un real succes!)

Se încinge uleiul de floarea soarelui într-un vas, după care se pun cartofii cu sare după gust (eu am pus cam prea multă.. reţeta spune două linguriţe, dar cred că una ajunge). Uleiul trebuie să acopere total cartofii, ca la friteuză (ce spuneam eu de nesănătos..). Se ţin cartofii în vas zece minute la foc mediu, amestecând constant.

Următorul pas este să adăugăm ceapa, după care mai lăsăm la prăjit încă zece minute. Nu mai e nevoie să amestecăm, iar cartofii ar trebui să capete o culoare aurie frumoasă, iar în bucătărie să miroase a cartofi ţărăneşti fără bacon

Se scoate chestia cu o paletă pe şerveţele de hârtie şi se lasă la scurs cinci minute.

Între timp, se iau ouăle şi se bat bine cu jumătate de linguriţă de sare într-un bol mare, după care se adaugă ceapa şi cartofii şi se amestecă uşor.

Se pune toată chestia într-o tigaie medie şi se lasă până se întăreşte baza, ca la omletă (sau ca la clătită).

După care se întoarce de pe o parte pe alta cât aveţi răbdare, până se face bine oul, înţepând-o din când în când cu furculiţa sau cu ce mai aveţi la îndemână. După cum se vede şi în imagine, eu stau mai prost cu întorsul “curat”, aşa că nu mi-a ieşit ca o plăcintă rotundă, cum ar fi trebuit la formă. And then again, eu n-am stat bine niciodată cu estetica mâncărurilor.

Se lasă să se răcească la temperatura camerei şi se mănâncă seara târziu, după ce se vine de la cursul de sisteme economice comparate. Eu am mâncat-o cu smântână şi piper pe deasupra, şi a fost bună, deşi puţin cam sărată. Bănuiesc că ar ieşi mai gustoasă dacă în faza de bătut al ouălelor se pune, pe lângă sare, oregano pentru gust şi boia de ardei pentru culoare – plănuiesc să încerc data viitoare. Reţeta este banal de simplă şi foarte foarte yummy. Poftă bună!

Astăzi gătesc conopidă cu pesmet şi caşcaval la cuptor şi, poate, clătite cu gem de caise şi de mure, marca Mami. Dacă tot nu-s acasă să primesc tort . Nu mai fac clătite, n-am destul lapte şi nici de-ăla de bătut compoziţia şi nici polonic.

This entry was posted on Thursday, October 22nd, 2009 at 9:54 am and is filed under La Cuisine. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.