Svastik Unleashed

Am stat multă vreme şi m-am gândit şi am rumegat şi într-un final am ajuns la o decizie vizavi de un subiect care a fost întotdeauna sensibil pentru mine. Subiectul ar fi acneea, iar decizia – să scriu o serie de trei articole pe tema asta. Dar întâi am o serie de confesiuni de făcut.

Toată adolescenţa am avut acnee. Gravă. Cronică. O formă absolut sinistră. Bineînţeles, venea în perioade, în funcţie de diverşi factori, dar în majoritatea timpului începând cu 11 ani, îmi venea să plâng de fiecare dată când mă uitam în oglindă. Şi mă uitam des. Looking back, mă mir că n-am fost o adolescentă mai depresivă În consecinţă, mi-am petrecut mult timp pe la secţia de dermatologie, ulterior am trecut şi pe la endocrinologie, au mai existat şi medici generalişti care mi-au mai prescris diverse tratamente.. le-am cam văzut pe toate. Singura chestie la care nu am ajuns încă a fost chirurgia plastică, dar mă gândesc serios la o microdermabraziune sau poate chiar un peeling chimic pe viitor, ca să scap de cicatrici. Da, bineînţeles că am şi din alea. Bottom line is, sunt informată în mod serios. Deci hai să vedem câteva din cauzele pe care le poate avea acneea, urmând ca în părţile doi şi trei ale articolului sa vă povestesc despre diverse tratamente şi despre cremele pe care le-am încercat până acum.

În primul şi în primul rând, cauzele pot fi foarte foarte diverse. Simt totuşi că trebuie să vă avertizez: nu încercaţi să trageţi concluzii pe sistemul “ştiu eu mai bine”. Dacă aveţi o formă de acnee mai gravă decât ar trebui să fie în mod obişnuit, mergeţi la medic. Neapărat.

Prima cauză şi cea mai frecventă este pur şi simplu adolescenţa. Îmi pare rău, nu-i prea rezolvabilă prin poţiuni magice, dar vestea bună este că asta trece de la sine şi nu se traduce printr-o crustă pe toată faţa. Câteva coşuri sunt destul de des întâlnite la mai toată populaţia in their teens (în afară de acele fiinţe perfecte cu ten de bebeluş pe care le voi invidia probabil toată viaţa), dar dacă depăşiţi norma, e bine să vă puneţi întrebări.

Acneea mai poate apărea din cauza unor ovare chistice. La fete, normal. Chisturile apar la o simplă ecografie, după care medicul ginecolog vă prescrie un tratament. N-am avut aşa ceva (deşi ecografia am făcut-o) deci nu ştiu ce să spun. Din câte am înţeles, nu-i nimic grav, nu vă impacientaţi, deci.

La un moment dat, am fost suspectă şi de infecţie stafilococică. Până la urmă probabil n-a fost asta problema mea, dar vaccinul l-am făcut şi-am luat şi antibioticele (de fapt, antibiotice am luat în mai multe serii, uneori au mers, uneori nu prea, oricum acum sunt reticentă când aud de aşa ceva). Vaccinul se face de două ori pe săptămână, în doze ascendente, apoi stagnează, apoi dozele redevin descendente, cu seringi mici de insulină (acelea la care abia se vede acul). Doare puţin, recunosc E un tratament de durată, dar în cazul pacienţilor care chiar suferă de acnee stafilococică, dă rezultate foarte bune.

În alte cazuri, poate fi vorba de un dezechilibru hormonal. Se depistează după o vizită la endocrinolog şi o serie de analize de sânge în cadrul cărora se testează nivelurile hormonale. Mie mi-au fost prescrise anticoncepţionale (Diane35) pe care le-am luat vreo.. două luni or so, cu ceva rezultate, dar nimic miraculos. Adică doar îmi menţineau acneea la nivelul de bază: nu o înrăutăţeau, dar nici nu o îmbunătăţeau. Fără side effects.

În cele din urmă, acneea poate fi pur şi simplu un rezultat al stilului de viaţă. Sunt foarte mulţi factori care pot influenţa acneea, printre care aerul, apa, dieta sau nivelul de stres. Personal, am conchis în cele din urmă că despre asta a fost vorba în cazul meu, după o lună petrecută în Franţa, la ţară. Am schimbat deci toţi cei patru factori de care spuneam şi toată luna nu am avut nici măcar un coş. Cum din păcate aerul bucureştean nu am cum să îl schimb, mă dau destul de des pe faţă cu apă termală de la Vichy sperând că voi combate într-o oarecare măsură efectul poluării (aţi văzut ce se ia pe şerveţelul demachiant după o zi petrecută prin oraş? Brrr). În rest, apa din Bucureşti se pare că îmi prieşte, îmi schimb obiceiurile alimentare şi încerc să fiu mai zen şi mai puţin stresată (so far so good, dar n-a început încă facultatea, deci vom vedea cum evoluează lucrurile). Al naibii stil de viaţă, cum ne afectează el pe noi..

Atât pentru seara asta. Mâine vom discuta puţin despre cremele şi produsele dermocosmetice pe care le-am încercat până acum, iar poimâine, despre tratamentele care chiar au funcţionat. Mă gândesc că dacă au funcţionat la mine, există şanse să funcţioneze la 95% din populaţia cu acnee a globului. Pentru că rar mi-a fost dat să văd oameni mai trişti decât mine la capitolul “my face looks like a pizza”.

This entry was posted on Wednesday, September 30th, 2009 at 7:51 pm and is filed under Lifestyle. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.