Acum cinci ani, pe cinci ianuarie începea, în glumă, o relaţie care avea să devină centrul universului meu timp de aproape doi ani.
Acum câteva luni, toată nebunia asta s-a încheiat.. s-a încheiat frumos, cu o cafea, o îmbrăţişare şi nostalgie fără urmă de regret.
Este primul cinci ianuarie de foarte mult timp în care mă simt liniştită.
Anul ăsta n-am mai fost atât de eager ca de obicei să fac retrospective şi rezoluţii, liste şi promisiuni… şi alte chestii. Mainly pentru că m-am uitat briefly pe lista de anul trecut şi m-am cam demoralizat. Dar prinsă fiind între două lepşe care se completează perfect, am cedat.
Să vedem. Prima leapşă mă pune să spun opt chestii pe care le-am realizat eu în 2008. Cu părere de rău, nu mă pot gândi la opt lucruri măreţe. Pentru mine, anul care tocmai a trecut a fost un an din ăla, fără gust.. nici prea-prea, nici foarte-foarte, cum e mai aiurea. Prin urmare, chestii la care mă pot gândi în momentul ăsta:
1. Am întâlnit (sau am ajuns să cunosc mult mai bine) câţiva oameni geniali, oameni care s-au lipit de mine şi care îmi sunt extraordinar de dragi.
2. Am intrat la facultatea pe care am vrut-o şi încă nu-mi vine să îmi iau câmpii, ceea ce cred că ar trebui să fie o mică realizare de sine stătătoare.
3. Am fost la concertul Metallica, a real dream come true.
4. M-am mutat de acasă, chestie care mi-a adus o tonă de responsabilităţi în plus, de care spun eu că m-am achitat onorabil.
5. Am văzut cum e viaţa în cămin. Deşi outcome-ul nu este unul tocmai fericit (see previous posts), este o experienţă pe care nu o regret. În momentul în care scriu asta ştiu că în mai puţin de două săptămâni mă voi muta de aici, deci pot privi totul cu o oarecare doză de optimism (deşi când mă gândesc la cum arată unul dintre frigidere, îmi vine să plâng).
6. Am petrecut câteva zile extraordinare în Vama Veche, times two.
7. Am devenit mai sociabilă în general, deşi acum pot să afirm că nu merită decât ca experiment. Cantitatea este useless, prefer calitatea.
8. A opta realizare este foarte personală.
Şi planurile pe 2009 să fie.. nu ştiu câte ar trebui să scriu, dar de dragul simetriei voi încerca să scriu tot opt.
1. Să cresc frumos şi să devin ceea ce vreau eu să devin.
2. Să am oamenii la care ţin aproape de mine at all times.
3. Să îmi iau toate examenele.
4. Să îmi organizez mai bine timpul (aş spune şi să încetez procrastinatingul, but that’s not going to happen).
5. Să mănânc sănătos, fără junk food şi alte prostii (şi, consequently, să revin la greutatea mea normală?)
6. Să reuşesc să prestez ceva muncă şi să fiu şi plătită pentru asta - în termenii mei.
7. Să mi se realizeze toate planurile de plecare (deocamdată, Ceahlău, Vama, Sfântu Gheorghe, Sarmizegetusa, Sighişoara).
8. Din nou, rezoluţia cu numărul opt este, aţi ghicit, personală - în strânsă legătură şi venind în continuarea realizării cu acelaşi număr de mai sus.
Cam asta e. Nu mai dau leapşa nimănui, că deja am intrat în ianuarie binişor.. îmi urez doar mie să mi se îndeplinească toate planurile.. a, şi să îmi stabilesc şi eu o semnătură ca lumea (asta aşa, ca planul nr. 0,5).
Două tipe, azi, în metrou.
Aceeaşi nuanţă de blond în par.
Acelaşi pierce în nara stângă.
Aceleaşi eşarfe imitaţie de kaffiyeh, una pe roz, una pe mov.
Aceleaşi unghii false, una cu ele roz, una cu ele mov.
Acelaşi model de mănuşi, o pereche cu dunguliţe albe şi roz, o pereche cu dunguliţe albe şi mov.
Nu mai înţeleg nimic.
Adică separat, arătau foarte drăguţ gagicile.. bine asortate şi cu nuanţe frumoase de roz şi mov. Dar împreună.. o, Doamne, DE CE?!
Vrea cineva cartea Cutia Neagră a lui Amos Oz? Merită s-o dau mai departe.
Dacă nu apar doritori, o s-o înscriu pe bookcrossing şi o să-i dau drumul în lume, să se descurce de una singură, dar cum nu prea pot fi sigură că n-ajunge la gunoi for some weird reason, as prefera s-o dau direct cuiva. Deci?
În uitatele tradiţii ale copilăriei, când nu ratam niciun concediu (alor mei) sau o vacanţă (a mea) fără să mă îmbolnăvesc, am făcut singura chestie logică pe care o puteam face zilele astea. Am răcit.
Şi am răcit într-un mod dubios. Adică mă doare gâtul (dar TOT gâtul, dacă se pune şi durerea musculară cauzată de o pernă dubioasă, până şi ceafa mă doare). Rău. Şi nu trece. Şi mă calcă pe nervi. Azi am stat în casă toată ziua pe chestia asta.. deşi chiar nu-mi doream treaba asta (oh, the irony).
Partea bună e că am ars două DVD-uri, am citit două pagini dintr-o paralelă între Marx şi Weber (fascinant, ştiu) şi mai am cam două luni de arhive dintr-un blog. Fun fun fun.
Partea proastă este că mâine chiar trebuie să ies din casă. Şi e friiiig, şi să merg cu maşina este out of question, în primul rând pentru că probabil este atât de îngheţată încât nu se mai deschide portiera de la şofer (cei care au (avut) Cielo ştiu probabil despre ce vorbesc aici) şi în al doilea rând pentru că nu este o plăcere de-a mea să mă dau pe gheaţă pe patru roţi.. da, am cauciucuri de iarnă, dar cuiva i-a fost lene să mai pună şi lanţurile. Iar Piatra Neamţ este suficient de sub zăpadă ca să fie o problemă (cel puţin aşa era ieri, mai ales pe străzile mai micuţe unde e strat gros - dar GROS - de gheaţă, cu zăpadă pe deasupra). Şi oricât de bine conduc în condiţiile astea (da, sunt un şofer dubios, conduc bine pe zăpadă şi foarte bine pe timp de noapte, mainly pentru că astea erau condiţiile când învăţam eu), ţin destul de neapărat să ajung în 2009. And maybe beyond.
