Svastik Unleashed

Ca să vedeţi că există şi chestii foarte faine în România, dar normal că nu le vedeţi dacă sunteţi ocupaţi să discutaţi despre flăcări violet şi despre ce tâmpenii a spus Ponta..

Luaţi şi citiţi de aici despre Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă pentru Refugiaţi de la Timişoara. Şi dacă n-aveţi ce face, mai uitaţi-vă puţin prin site, că vă garantez că o să găsiţi chestii simpatice.

Eu mă întorc la Balcani, Serbia, Albania, Grecia, Bulgaria şi ale lor probleme etnice.

Pentru voi, acei bărbaţi care vă mândriţi de 1 şi 8 martie că voi nu dăruiţi flori femeilor pentru că, vezi-doamne, vă simţiţi încorsetaţi de obligativitate din partea socieţăţii, dar susţineţi sus şi tare că preferaţi să dăruiţi o floare aşa, fără niciun motiv, din senin (deşi, apropo, niciodată n-o faceţi de fapt).. am o veste.

Nu sunteţi originali, rebeli, speciali, diferiţi. Sunteţi pur şi simplu nişte fiinţe zgârcite – la bani sau la sentimente. Nu cerem mult: o lalea, un buchet de ghiocei, un fir de frezie. Şi nu-i nevoie să umblaţi cu braţe de flori pe stradă, dar măcar mamei şi iubitei puteţi să le luaţi o floare.

Eu am primit astăzi o lalea, un balon şi un sticker pentru laptop, plus că am fost anunţată de existenţa acasă în România a unui gadget pe care mi-l doream de mult.

Acum, dacă mi-ar face cineva cadou şi un Kindle.. şi un bilet de avion dus-întors Varşovia-Bucureşti..

Later Edit: am mai primit o lalea ^_^

Astăzi este ziua celui mai extraordinar prieten din lume.

Astăzi este ziua când nu-mi doresc altceva decât să fi fost în România, să-i spun personal la mulţi ani şi cât de mult îl iubesc.

Astăzi este în schimb ziua în care am zis “na zdrowie”, “cheers” şi “santé” pentru altcineva, şi nici un “noroc” pentru cine mi-aş fi dorit.

La mulţi ani, dude, să fii fericit! Te iubesc.

Numai mie mi se pare că biletele de avion sunt prea scumpe pentru ceea ce oferă?

Analiză:

Minusuri:
- limită absolut absurdă de kilograme la bagaje
- decolări şi aterizări dubioase mai ales pentru persoane ca mine (mie mi se face rău în orice se mişcă şi nu pot să văd în faţă, probabil cu excepţia trenului; dar am rău de maşină dacă stau în spate, de autocar, de autobuz dacă nu stau pe scaun cu faţa spre sensul de mers, mă rog, cam de orice şi evident că şi de avion dacă aterizarea este deosebit de bumpy)
- controlul megastrict.. seriously!

Plusuri:
+ faptul că ajungi repede (şi în general civilizat) undeva.. dar şi aici există inconvenientul timpului petrecut în aeroport înaintea zborului şi după zbor (check-in, control, aşteptat bagajele etc etc).. deci tot un fel de minus.

Întrebarea mea fiind de ce un bilet de avion pe care l-aş lua cu mai mult de trei luni înainte de data zborului costă doar cu 30 de euro mai puţin decât acelaşi bilet de avion luat cu trei săptămâni înainte în sens invers?

Pffft.

Genocidul şi epurarea etnică n-au fost niciodată mai interesante decât acum, predate unei audienţe de exact trei oameni (originari din Germania, Polonia şi, evident, România) de profesorul meu american. Tipic academic american, I might add, şi absolut genial. Mi-am găsit între timp şi tema pentru licenţă, zic eu, adică mă gândesc să fac o paralelă între tratamentul aplicat evreilor în Polonia comunistă şi în România comunistă, să vedem ce zice şi profesorul meu coordonator din .ro.

De asemenea, am descoperit într-un final utilitatea campaniei cu Romania, Land of choice (aia cu videoclipurile cu Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gheorghe Hagi), respectiv introducere la prezentarea pe care trebuie să o fac marţi, evident, referitoare la România. Ne vom distra.

Şi în seara asta mergem la un meci de volei între universitatea noastră şi.. um, altă universitate Tocmai mi-am dat seama că probabil ar trebui să mă îmbrac în verde şi alb, dar nu posed asemenea combinaţii de culori. Şi singurul meu tricou verde aşteaptă cuminte să îl spăl.