Svastik Unleashed

Tocmai am aflat de apariţia cărţii Have Your Say! de la Consiliul Europei.. şi *trebuie* să o am! Doar că există o mică problemă: cardul meu este în lei, iar ei vor plată în EUR/USD. Oare nu se poate să facă ei direct conversia la cursul zilei şi să îmi retragă leii de pe card? Dacă nu, trebuie să o rog pe mama să mă ajute cu un transfer bancar. Ce mă enervează! Plata ramburs ce avea?!

(A.. nu mi-o face nimeni cadou? Pretty please with a cherry on top? )

A, uite, acuma observai.. e 9 mai azi. Ziua Europei Şi, în mod surprinzător, mi-am dat singură seama.. anii trecuţi am tot participat la diverse manifestări pe tema asta, mai mult sau mai puţin organizate de noi. Şi acum.. n-am mai fost invitată pe nicăieri. Am dispărut complet din viaţa socială, aparent. Mă simt ruptă de lume Şi apropo de sentimente negative, probabil ar fi momentul să îmi exteriorizez şi sentimentele de 1) frustrare şi 2)”eu-am-să-pic-bacul” acum. Mă rog, n-am să pic bacul, dar nici notă mare nu cred că am să iau, având în vedere fiasco-ul de azi dimineaţă, numit “teza la matematică”. Da, as expected, am dat-o în bară rău la analiză. A nu ştiu câta oară. I’m just not good at it. *sigh*

…deşi mâine e teză la matematică, de care n-am nicio poftă. Nici chef de învăţat n-am.. deşi ar trebui, mai puţin pentru teză şi mai mult pentru meditaţii. Dar, bineînţeles, pe ziua de azi am frecat-o la rece. Ba nu, am reuşit să termin atestatul şi am tras şi o fugă prin oraş să-l printez. 40 RON pentru 45 de pagini nenorocite, it’s a fucking ripoff, I tell you. A, cu ocazia asta, doresc să îl salut cordial pe boul care şi-a lăsat maşina parcată la trei metri de colţul intersecţiei, în contextul în care dacă mai mergea 50 de metri găsea loc de parcare, şi din cauza căruia a trebuit să aştept să se facă verde pe celălalt sens, ca să treacă gagiii şi să pot şi eu să depăşesc. Nu m-am enervat pentru că am stat un minut în plus degeaba, m-am enervat pentru că oamenii ăştia nu realizează că regulile de circulaţie chiar sunt logice. În majoritatea lor, cel puţin. Mi-aş fi dorit să am un sticker din ăla de la parchez.ca. Iniţial mă gândisem că n-are rost să iau, pentru că eu sunt în sine un dezastru la parcat, da’ acum am avut o revelaţie. Adică bine, bine, parchez aiurea uneori (când mă gândesc la parcarea aproape diagonală pe care am făcut-o azi, mă apucă râsul isteric), da’ măcar eu NU deranjez pe alţii.

Aşa. Şi după aventura asta, am ajuns acasă, m-am pus să citesc un blog, am făcut un duş.. viaţa e frumoasă. Acuma mi-am promis că mănânc, îmi îndrept părul şi mă apuc de variante la matematică. Şi, hopefully, noaptea asta poate chiar am să dorm mai mult de trei ore…

Dar, for now, food & Hellsing for the horrible, horrible procrastinator that I am

Tot ce se poate. Dar dacă nu făceam (mă rog, finisam) atestatul în ultima noapte dinainte de deadline, ar fi fost ceva chiar dubios la mijloc. Prin urmare, urmează o noapte de chinuri în html şi apoi în Open Office (pentru documentaţie). Trebuie să recunosc că îmi era dor.. însă mă gândesc cu groază că mâine voi fi un zombie complet.. şi, din păcate, am meditaţii şi la mate (dimineaţă) şi la română (după amiază). Şi cafea, refuz ferm să beau (nu după ce am reuşit azi să mănânc o farfurie mare de cartofi prăjiţi, moment în care am conchis, odată pentru totdeauna, că I’m not dieting material, după care am mulţumit tuturor zeilor că n-am nevoie de diete. Yay me!). Dar ce contează, măcar cearcănele n-or să se vadă, am ochelari şmecheri, ce naiba

Oh, and my intended power naps turn into full two-hours-and-a-half naps, din care nu e chiar aşa simplu să fiu trezită. Bummer.

Eram azi într-un atelier de croitorie, să-mi dau comandă de rochie pentru banchet. Se uită gagica la mine şi..

“Pentru clasa a opta, nu?”

WHAT?! NU!

Adică serios vorbind, ştiu că nu par tocmai de-a doişpea, da’ parcă nici de a opta, frate! Sau.. da?

În altă ordine de idei, mi-am cumpărat ochelari de soare. Era cazul, pentru că dintr-un motiv sau altul sunt FOARTE sensibilă la lumină lately şi abia pot ţine ochii deschişi. Hokay. Voiam să-mi iau o pereche de aviators în degrade.. N-am găsit aviators drăguţi, bineînţeles, aşa că am rămas pe ideea cu degradeul şi mi-am luat ceva asemănător. Abia când am ajuns acasă m-a lovit revelaţia. Sunt imenşi. Genul de ochelari pe care acum vreun an nu mi i-aş fi luat nici să ştiu bine că aş fi orbit fără ei. And now here I am. Me and my huge sunglasses. Ce e bine este că îmi acoperă sprâncenele (pentru când mi-e prea lene să mă pensez) şi cearcănele (care sunt prezente la datorie mai mereu). 1-0 eu.

OK, a venit luna mai şi au apărut chestiile interesante la orizont, ca în fiecare an. Proiecte, diverse nebunii, to do list supraîncărcat, hell, I’m living again!

Poate mi se şi concretizează nişte planuri.. dar până una-alta, am chef de muncă. Treabă care nu s-a mai întâmplat de mult timp Sper numai să mă ţină.